Confesiunile unui fustangiu. Teatrul Particular Brasov

• Confesiunile unui fustangiu
• de Ivona Boitan

• Asistăm la partea de apus a vieții unui bărbat, care în ciuda fizicului său a avut parte de foarte multe femei, nu fiindcă ar fi un Don Juan care le îmbrârligă și le promite marea cu sarea ci fiindcă a fost pentru fiecare femeie un colac de salvare, la un moment dat, care colac de salvarea s-a transformat într-un ștreang de gât, atunci când a apărut o altă femeie. Practic este un bărbat în care femeile văd deopotrivă o salvarea a lor de moment dar și o dorință de a-l salva. Piesa este momentul lui de meditație, încercarea lui de a înțelege ce a trăit, de ce au venit femeile acestea spre el,de ce au plecat, toate acestea din punctul de vedere al unui om amoral care vede viața ca pe o succesiune de contracte. El crede că și-a îndeplinit aceste contracte, femeile din viața lui, fie nevastă fie amante, nu cred asta. Este un spectacol care ne arată că singurul sens al vieții este sentimentul, pe care noi deseori îl uităm și-l dăm deoparte, preferând plăcerea.Deopotrivă amuzant și meditativ, melancoolic și amuzant, spectacolul îi dălui Nicodim Ungureanu șansa să-și arate talentul lui extraordinar, care jonglează pe paliere diverse și care are o versatilitate greu de egalat în lumea de azi a teatrului. Vă invităm deci la o oră de râsu-plunsu, și plânsu- râsu, iar la sfârșit vă veți întreba dacă ați râs la o comedie tristă sau ați plâns la o dramă amuzantă.*****”O mai sunt din când în când, doar așa, din nostalgie să-i aud vocea, îmi place cum spune ea ”alo” , de fapt asta e tot ce-mi spune...Nu pot s-o condamn. Am trădat-o cu cea mai bună prietenă a ei, apoi cu verișoar-sa și apoi cu soră-sa. După întâmplarea cu cumnată-mea, m-a lăsat. Mi-a reproșat că nu-s băiat de casă. Asta a fost expresia ei, deși nu o expresie prea bine aleasă, că sunt de casă : cea mai bună prietenă a ei, verișoara, sor-sa, toate sunt din casă. ”*****”De când eram mic mama m-a învățat să nu refuz fetele. Aveam cinci ani când a venit fetița unei vecine la mine cu o savarină, mie nu-mi plăceau savarinele, mereu am fost mai degrabă cu eclerele, savarinele ți se întind peste tot, nu ai cum să le apuci, se împrăștie frișca aia, mie nu-mi place cu murdărie, sunt un tip pedant, de asta am apreciat mereu ușurința cu care poți mânca un ecler. E curat, nu lasă urme, nu pătează. Așa că am refuzat-o
• pe fetița cu savarina și am așteptat-o mereu pe cea cu eclerele. Mama m-a certat, așa mi-a zis, ”un cavaler nu refuză niciodată o fată”. Am ascultat-o pe mama. Dacă e niciodată, apoi niciodată să fie!”*****”E foarte ușor să fii fidel unei femei pe care nu o iubești, părerea mea. În sensul că-i ești fidel în neiubire zi după zi după zi.

Bilete pe bilet.ro